EPIGENETICA, felul în care fiecare dintre noi se adaptează la mediul de viață, poate decide care gene sunt on (active) și care sunt off (inactive), determinând expresie genică specifică. Componenta nutrițională poate în mod direct să influențeze manifestarea genelor, activarea sau inactivarea lor. În anumite condiții, la anumiți indivizi, dieta poate reprezenta un factor de risc pentru unele patologii, adică poate declanșa apariția unei maladii. Gene condiționate de anumiți nutrienți din dietă pot avea un rol esențial în progresia sau agravarea unor boli. În momentul de față, discuțiile sunt extravagante în ceea ce privește efectul anumitor tipuri de alimente asupra genomului, aceste informații fiind încă destul de puține. Dar, știm până acum că anumite componente din alimente pot produce modificări la nivelul genelor.
În nutrigenomică, nutrienții sunt văzuți ca semnale care spun organismului cum să se comporte. Celulele organismului răspund la aceste semnale modificând expresia genelor. Practic, avem genotipul, pe de o parte, și o interacțiune activă și pasivă cu factorii ambientali (stil de viață, nutriție, stres, obiceiuri etc.), pe de altă parte. Toate acestea duc în final la exprimarea caracteristicilor proprii a fenotipului (ansamblu de însușiri, caracteristice ale unui individ, determinate de ereditate și de condițiile de mediu).
Eficiența intervențiilor nutriționale la nivel individual este, fără îndoială, o practică a viitorului, “genetica și nutriția vor fi medicina viitorului”. Prevenția sau tratarea diferitelor afecțiuni printr-o nutriție controlată este și în prezent considerată de către specialiști o condiție de bază în oricare demers.
Știința nutriției are ca scop analiza modului în care nutrienții și alte componente ale dietei influențează starea de sănătate și boala, de-a lungul vieții. Aceasta se bazează pe cunoștințele de bază: caracteristicile nutrienților, biologia și biochimia metabolizării acestora, căile de semnalizare și rolul lor în homeostazia organismului. Tot ea studiază erorile de metabolism prezente încă de la naștere și încearcă să înțeleagă interacțiunea genă-nutrient. Alimentele suferă transformări multiple la nivelul tubului digestiv și nu este clar cum anume compuși activi ajung efectiv la țintele lor moleculare. Efectul direct ale acestor alimente asupra epigenomului nu este foarte clar, însă efectul general este bine clarificat.
Rolul alimentelor ca sursă de donatori de grup metil, ce sunt capabili de a modula epigenetic expresia ADN-ului, iată, o uimitoare dovadă a proprietăților informaționale ale hranei, și nu doar atât… Atunci când vom înțelege adevăratele implicații ale alimentelor ca informație, perspectiva asupra alegerilor nutriționale și asupra lumii se vor schimba.
Repararea ADN-ului prin dieta cu fructe și legume proaspete!
Repararea ADN-ului reprezintă una dintre descoperirile epocale ale științei moderne. Apelând la o nouă metodă genetică, cercetătorii de la Universitatea Delft din Olanda au reușit o descoperire importantă privind mecanismul de reparare a codului ADN, practic acesta fiind secretul vindecării celulelor bolnave din organismul uman. De asemenea, numeroase studii de specialitate au demonstrat de-a lungul timpului că dietele bogate în fructe și legume ajută la reducerea riscului de dezvoltare a bolilor degenerative, inclusiv a multor tipuri de cancer.
“Curcubeul strălucitor și vibrant de culori – pe care îl găsim în fructe, zarzavaturi, semințe, uleiurile presate la rece, fasolea boabe, somonul sau legumele – semnalează prezența antioxidanților în alimente, ceea ce face aceste alimente să reprezinte o parte esențială dintr-un program de sănătate, viață lungă fără boală, claritate psihică și echilibru, în general”, susţine Dr. Nicholas Perricone.
Mâncarea afectează structura ADN-ului!
Iată și câteva certitudini, ca și exemplu, iată câteva alimente care nu ar trebui să lipsească din “trusa de prim ajutor”, din punct de vedere nutrițional. Alimentele care sunt un fel de “terapeuți ai genelor” în susținerea și refacerea acestora. Un lucru este uimitor, având în vedere că putem mânca, ne putem bucura de savoarea gustului și primim mai apoi și un suport al sănătății.
- Fructele de pădure – afine, mure, zmeură, coacăze – refac structura ADN-ului și ajută la eliminarea metalelor grele din organism, inclusiv de la nivelul creierului. Sunt bogate în antioxidanți și conțin cantități ridicate de vitamina C, vitamina B, vitamina E, vitamina A, cupru, seleniu, zinc, fier și multe alte elemente. Antioxidanții prezenți în fructele de pădure luptă împotriva radicalilor liberi, ajutând organismul să rămână tânăr, la nivel celular. 100 g de afine conţin 81 de calorii şi 0 g grăsimi. E posibil ca afinele să conţină mai mulţi antioxidanţi decât orice alt fruct sau legumă. Antocianina este substanţa fitoterapeutică care dă culoarea albastru închis, specifică afinelor, care previne formarea celulelor canceroase şi are un efect curativ în infecţiile urinare.
- Ceaiul verde este unul dintre cele mai simple alegeri pentru a ne ține departe de boli! Polifenolii existenţi în compoziția ceaiului verde favorizează arderea caloriilor, reduc riscul de apariţie al accidentului cerebral vascular şi diminuează nivelul de colesterol rău LDL. Polifenolii din ceai au un rol neuroprotectiv, inhibând procesul neuroinflamator, ajutând la creșterea tonusului psihic, protejează neuronii și dezagregarea neurotransmițătorului acetilcolină, cu funcție în procesul de învățare și memorie. Acești componenți prețioși au și acțiune antiinflamatoare, mențin homeostazia vasculară, cu real ajutor în diabet, sindrom metabolic, terapii ale sistemului cardio-vascular.
- Resveratrolul este de departe cel mai puternic factor natural antioxidant cunoscut! Se găseşte în general în fructele de culoare indigo-vişiniu spre negru (dar nu numai): dude negre, cireşe negre, struguri negri, sâmburii de struguri negri (dar şi albi), mure, corcoduşe negre, coacăze negre, prune, afine, varză roşie, ceapă roşie, mere violet, salată Lollo, linte şi fasole neagră, dar şi în varza de Bruxelles, fragi, alune, nuci. Resveratrol există într-o cantitate de 50-100 mg/g în coaja de strugure, mai mult decât dublul oricărei alte surse identificate. ”Are efect de distrugere tumorală directă, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală, mai ales asupra celor hormono-dependente (sân, uter, ovar, testicul, prostată, ficat, stomac), a melanomului malign (cea mai periculoasă localizare canceroasă a pielii şi una dintre primele trei localizări tumorale ca și agresivitate). Inhibă proliferarea celulelor maligne şi le induce apoptoza (moartea). Blochează metastazarea celulelor maligne și conferă o protecţie deosebită materialului genetic nuclear (ADN), ferindu-l de mutaţii. Reprezintă cel mai puternic fixator de calciu în oase (alături de exerciţiul fizic), prevenind şi combătând eficient osteoporoza” (Jean Carper).
- Broccoli – 100 g de broccoli conţine 44 de calorii şi 0 g grăsimi. Broccoli este o sursă importantă de vitamina C, fibre şi calciu. Această legumă furnizează şi substanţe fitoterapeutice care previn formarea celulelor canceroase. Prelucrarea termică profundă a acestei legume îi distruge enzimele şi nutrienţii, astfel se recomandă a se consuma proaspăt sau doar opărit.
- Acidul elagic este un compus fenolic prezent la rodii, căpșuni, zmeură, fragi, goji, coacăze și nuci. Acțiunea sa este imunomodulantă și antiinflamatorie. Combate procesele neurodegenerative, fiind un “strângător” de radicali liberi; chelează fierul, atenuând disfuncțiile mitocondriale.
- Roșiile, prin prezența licopenului sunt unele dintre cele mai bune alimente pentru gene și pentru inima noastră. Licopenul este un antioxidant din grupul carotenoizilor, prezent în concentrații mari în roșiile mature și într-o formă mai redusă în pepenele roșu, caise, papaya. Biodisponibilitatea licopenului din roșii este mai bună din produșii tratați termic. Da, este mai bun bulionul decât roșia crudă bine coaptă, datorită disocierii compușilor în care este încorporat licopenul.
- Acizii grași – Omega 3 sar în ajutorul nostru! O echipă de cercetători de la Universitatea din California au efectuat un studiu prin care verificau lungimea telomerilor (extremitatea cromozomilor), în raport cu nivelul sanguin omega 3. S-a constat în urma a șase ani de monitorizare a pacienților cardiaci că, un nivel scăzut de omega 3 determină o scurtare a telomerilor. Iată ce spune Dr. Farzaneh-Far, unul dintre cercetătorii implicați: ”Lungimea telomerilor este un marker al determinării vârstei biologice care începe să fie tot mai utilizat… Suntem bucuroși să identificăm în acizii grași omega 3 un potențial factor protector care ar putea încetini scurtarea telomerilor.”
- Ghimbirul, cu rădăcina bogată în uleiuri eterice, are ca și substanțe active: fenoli, gingeroli, uleiuri volatile, rășini, mucilagii. În mod special este folosit în gastroenterologie, având și un suport antioxidant, antiglicant și antiinflamator. În special este recunoscută acțiunea de inhibare a prostaglandinelor.
- Curcuminul este ingredientul activ din turmeric, extras din rădăcina plantei Curcuma longa sau șofranul de India, o plantă din familia ghimbirului. Studii științifice ample asupra curcuminului au demonstrat puternicele sale proprietăți. Curcumina înhibă metilarea ADN-ului și modulează acetilarea histonelor. Cucurmina are rădăcina constituită în proporție de 50% amidon și, ca substanțe active, curcuminoidele din care curcumina este principală. Aceasta este un compus polifenolic, agent antiinflamator, antioxidant, antilipidemic. Acțiunea sa este demonstrată la nivelul de reglarea a unor patologii: boli neurovegetative sau cancer.
- Astaxantina – un antioxidant natural cu proprietăți excepționale, aduce beneficii nutriționale și anti-îmbătrânire, care se potrivesc cel mai bine necesităților unui stil de viață activ, atât la vârste tinere, cât și la cele înaintate. Are capacitatea de a crește rezistența musculară și de a intensifica recuperarea mușchilor. ”Astaxantina este de 1000 de ori mai eficientă decât vitamina E împotriva oxidării lipidelor și de 550 de ori mai eficientă împotriva oxigenului singlet.” (Dr. Nicholas Perricone). Este denumit “regele carotenoizilor”, înrudită fiind cu beta-carotenul, zeaxantina și luteina, iar proveniența sa este din mediul natural marin. Ea conferă culoarea roz și roșie somonului sălbatic, creveților și homarilor. Nu vom avea pretenția să descoperim astaxantina la somonul de crescătorie, unde culoarea roșiatică vine de la produși de sinteză administrați în creșterea lor intensivă, mare atenție! Să nu ne lăsăm înșelați! Povestea astaxantinei generate în corpul somonului, în efortul intens de urcare în amontele râurilor repezi pentru a-și depune icrele, este evidențiată în rolul pe care acesta îl are în organism. “Astaxantina servește în același scop în toate formele de viață, înaintând în lanțul trofic de la o microalgă unicelulară krill, la somon și mai apoi la om. Nu e uimitor?” (Dr. Nicholas Perricone).
- Lămâia – reușește să întrerupă deteriorarea ADN-ului. Să fie vorba de conținutul lor bogat de vitamina C? Se pare că acest fruct este renumit pentru alcalinizare, energizare și susținerea întregului sistem imunitar.
Toate aceste nutraceutice prezentate mai sus ar fi bine să fie permanent în dieta noastră, fie că urmărim un proces de prevenție, fie că ne dorim însănătoșirea sau refacerea după o anumită disfuncție organică. Iată, aceștia sunt nutrienți-medicament și nu doar o simplă mâncare!
Bibliografie:
Maria Vrânceanu , “Genetica – Nutriția personalizată și medicina de precizie”
http://www.marievranceanu.com/despre/
Dr. Nicholas Perricone, “Veșnic tânăr”
Jean Carper, “Cum să-ți păstrezi sănătatea creierului”
Dr. Lavinia Bratu
Biolog, psiholog, formator
Consilier nutriție și stil de viață sănătos
www.laviniabratu.ro
lavinia.melania.bratu@gmail.com
